Cele 4 Eu

un strop de moarte

Posted by: anawii on: 16/06/2009

un strop de moarte

caut, caut, dar nu gasesc
ceea ce caut de o viata,
iubire, adevar, interes
si inteles.

caut viata adevarata
la toate adresele lumii
trimit scrisori, dau telefoane
ma duc personal…

stelele stralucesc, eu umblu pe strada
fara nici un cuvant.
nimeni nu-mi spune, nimeni nu-mi da
vreun inteles.

astept in frig,
nu am nimic
decat soarele,
stelele zimtate
si luna de pe cer.

iubirea imi lipseste si viata,
tot…
copacii se leagana lin.
nici muzica n-o mai aud,
am sa mor…
simt asta-n suflet

ochii mi se inchid
odata cu caderea frunzelor
si tot mai usor imi simt corpul,

simt cum ma ridic
tot mai sus
si tot mai lin

am sa mor
pe frigul asta…
un strop de moarte…

(august 1999)

un strop cam trist pentru o varsta la care stiam mult mai putine decat acum. si culmea! nu am fost un copil deprimat, nu am suferit din cauza a ceea ce imi lipsea; mai degraba acum imi place sa-mi plang de mila pentru ceea ce a fost… 11 ani, acu 10! cateodata cred ca eram mai desteapta atunci, nu-mi mai puneam atatea intrebari.

Protected: un fel de concluzie gasita pe jos

Posted by: anawii on: 27/01/2009

This post is password protected. To view it please enter your password below:


deziderat

Posted by: anawii on: 16/01/2009

aluneca prin contur

si-atinge,

lasa-mi loc sa pot

sa fiu imprejur…

si-nvinge!

nu intreba -

cand doar un zgomot,

stiam toti

cum insemna

in zbor un tot.

cuvinte

Posted by: anawii on: 16/01/2009

Iar zambetul se pierde printre raze inghetate si mi-e asa dor… mi-e dor mereu si mi-e dor tot timpul. chiar ca ar fi fost frumos, printre fulgi… astept sa-i inlocuim cu orisice si sa nu conteze. cuvintele nu vor insemna niciodata mai mult decat atunci cand sunt ale tale, cred ca din acest motiv ale mele nu mai inseamna nimic pentru mine. ma simt dezarmata. scrisul era al meu. acum nu se mai lipesc, nu mai curg, nu mai am cuvinte. si totusi atatea de spus. eu cand zic tot ce am de zis daca le prefer pe ale tale?esti si este mai… bucurie… vreau sa… nu pot sa imi imaginez… cand… spune … oare.. drag… ce vreau… spun… nimic… goluri… cu toate… ca… mai plina… cauta-mi cuvintele si salveaza-mi ideiile. ma voi ajuta sa le gasesc dar acum vreau sa le traiesc, voi scrie cand si pentru ca voi vrea. acum vreau dar prefer sa mai adun firmituri de inspiratie, si-ntre ele aer mult. setea mea.. de! tot ceea ce am. este. stii sa citesti printre randuri? poate stii printre cuvinte? :smiley face: hi hi

lasa-ma de fumat

Posted by: anawii on: 22/12/2008

Fericirea te prinde, printesa mea… Esti mai frumoasa de cateva zile. Zambesti mai cald si mai sincer. Ceea ce ma uimeste este ca tot mai usor si plangi. Plangi macar de fericire?

Nu stiu.

Mie imi place cand ti-e dor. Imi place cand poti sa ierti mai usor.

Si mie, dar asa mi-e frica… vulnerabilitatea nu ma prinde.

Mai stii cum era atunci? Atunci ai invatat despre tine tot ceea ce esti azi. Sa-i multumesti.

M-am gandit si eu. [...] M-a facut sa simt…

Cine?

Confesiunile unui ratat `3

Posted by: anawii on: 17/12/2008

<Daca mori din mana mea, macar sa stii ca ai murit pentru ca EA n-a vrut sa ma iubeasca>

3.REZUMAT

.. iar am umplut tastatura de sange. Asta ar fi cea mai mica problema, o rezolv la crematoriu. Norocul meu e ca in orice institutie de care am nevoie gasesc cate un betiv disperat care se vinde la un pret pe care mi-l permit lejer.

Ce-am mai facut…?! Am fost cuminte… am avut niste cadavre de rezolvat.

Ai mei sunt in vacanta. Vacanta eterna, dizolvandu-se in Oceanul Inghetat.
Mi-a prins bine drumul. Am futut o tipa in avion. Asiatica. Mica si agitata. Nu cred ca avea mai mult de 17 ani dar sunt deja la un nivel la care pedofilia e o fapta buna.

Nu v-am spus de prietenele EI. Ma scoteau din minti curvele alea nenorocite. Pe una am vandut-o unui arab. Am vandut-o pe niste camile. Ce m-am mai distrat :)) …

Pe cealalta am trimis-o la niste prieteni in Spania. Mi-au povestit ca era semi-virgina. Nu atinsesera toate gaurile ei potentialul maxim. Dupa ce au incalzit-o baietii au scos-o la produs. Asa-i trebuie daca e muista. EI ii zicea sa nu fie a mea si mie mi-o sugea in baie, la club, in aceeasi seara… S-o futa toti slinosii acum.

Tastatura e plina de sange pentru ca am gasit un cretin care imi dezumfla rotiile la septar. Unde pula mea sa mai parchez daca am doua garaje ocupate si doar 4 locuri de parcare in fata casei. El are un cacat de Citroen cu care nu putea sa intre in garaj din cauza mea.
Las-o in mortii tai pe strada ca nu-ti fura nimeni capacele de la roti.

Mortii masii, acum tre’ sa vb cu baietii sa-i schimbam seria de pe sasiu, alte numere… acte.
Ma pis pe masina lui. Mai bine ii dau foc decat sa ma chinui sa o plasez.

Stiti cum sar dintii de portelan din gura cand il pocnesti pe unu’ cu cheia de 16?!

Soneria… tre’ sa fug.

Confesiunile unui ratat `2

Posted by: anawii on: 16/12/2008

<Daca mori din mana mea, macar sa stii ca ai murit pentru ca EA n-a vrut sa ma iubeasca>

2.INDIFERENTA
Azi-noapte am dormit relativ bine. Simteam totusi usurare in urma crimelor din ultimele doua saptamani.
Ca sa puteti intelege ce m-a determinat sa comit aceste fapte trebuie sa va povestesc un pic din inceputuri. Sa nu credeti ca astept toleranta sau compasiune, sunt constient ca sanagele meu rece nu va putea crea nici un sentiment bun in nimeni. Am renuntat sa sper.

M-am nascut in prima zi din octombrie acu’ 25 de ani. Sufletul meu scarbos de jigodie, a intrat in corpul firav al unui copil, asteptat cu drag de o familie de oameni culti, bogati si influenti. Cu exceptia micilor inselaciuni pentru a dobandi bani si putere, familia mea traia in armonie, bunatate si intelegere. Despre mine, consider ca nu e momentul sa va povestesc mai multe. Chiar sunt un ratat. Un ratat care are tot, mai putin pe Ea

Toti au murit printr-o creatie diabolica a mintii mele, nascuta cu disperare din lipsa Ei si executata partial mecanic de mainile mele.

Nu-mi pare rau. Nu mi-e dor de ei.

Confesiunile unui ratat

Posted by: anawii on: 16/12/2008

<Daca mori din mana mea, macar sa stii ca ai murit pentru ca EA n-a vrut sa ma iubeasca>

1.DE CE?

Acum jumatate de ora mi-am omorat fratele. E deja prea tarziu pentru mine. Nu mai am scapare.

Numele meu e Charlie, cel putin asa ma stiu prietenii mei apropiati.
Practic, viata mi-a oferit de toate, si bune si rele, si bucurii si neplaceri. Am ajuns ratatul pe care-l vedeti astazi din iubire, asta a fost la inceput. Acum obsesia pe care mi-a creat-o cea mai minunata fiinta imi roade matele si inima.
Ura si inconstienta plutesc in mine ca-ntr-un animal de prada.
Vanez suflete nevinovate pentru a le face rau. De ce?
Pentru ca EA ma omoara pe mine. Ma otraveste cu zambetul ei de copila, cu ochii ei mari si verzi, cu sanii ei rotunzi, cu fundul ei jucaus, cu picioarele lungi si … fericirea, fericirea ei e arma cu care ma motivez.
Cum de e fericita fara mine?

Exista pe aceasta lume doar 2 fiinte pe care nu le voi omora indiferent cat rau imi fac, pe mine si pe EA. In rest, nu ma intereseaza de voi.
In noaptea in care voi fi langa patul tau, cu o surubelnita unsuroasa in care se oglindeste luna, cu un ranjet nebun si cu un siroi de sange scurgandu-mi-se din coltul gurii, pe “marul lui adam” si imbibandu-se intr-un final in barbie sa stii ca nu ai scapare – decat… decat daca ai noroc si intelegi ceva din ceea ce-ti voi povesti eu aici.

Va pup copii, somn usor…

Intoarcere in timp

Posted by: anawii on: 12/12/2008

Am pus mai jos un fragmet din eseul pentru lucrarea mea de diploma din clasa a 12a. Cred ca acum nu as mai fi scris la fel..

“Tema pe care am abordata-o este “universul meu” – domeniu vast ce ne-a oferit o mare libertate de creatie si o buna ocazie de exprimare a ideiilor.

Prin lucrarea mea am vrut sa transmit un mesaj care pe mine deja ma reprezinta, am vrut sa transmit o idee pe care o consider necesara pentru toti dar absenta in gandirea majoritatii oamenilor.

De la crearea lumii pana astazi am fost inconjurati de intuneric. La inceput, pana sa spuna Dumnezeu “Sa fie Lumina!”, lumea era scufundata intr-un intuneric propriu-zis. Astazi chiar daca acest intuneric in care ne scufundam este metaforic, el exista.

Acest intuneric ia forma tuturor lucrurilor care ne tin in loc. El este bariera din fata evolutiei noastre, este aerul care ne sufoca atunci cand suntem obositi, este limita creata de mintea noastra.

Ea este cel mai puternic instrument de care dispunem, atat de puternic incat in cele mai multe cazuri ne face mai mult rau decat bine.

Mintea este cea care alimenteaza fiecare stare pe care o avem, fiecare gand, bun sau rau, fiecare miscare. Visele noastre sunt create de noi, sunt create de subconstientul nostru care incearca sa ne transmita mesaje despre ceea ce vrem si ce gandim.

Noi cunoastem foarte bine lucrurile acestea dar nu putem sa le recunoastem si sa le punem in practica exact din cauza limitelor pe care ni le cream. Cand vrei sa intelegi ce ai visat si cand te intrebi de ce ti se prezinta ceva fara logica, o ipostaza in care nu te-ai fi imaginat, un drum pe care nu l-ai fi ales – poti sa privesti totul ca pe prima poezie simbolista pe care ai citit-o. Totul este un mesaj ascuns pe care trebuie sa-l descifrezi, oricat de greu ti-ar fi sa recunosti, acela va fi un adevar despre tine.

Daca te lasi condus de fiecare gand rau, de fiecare pasa proasta atunci nu vei avea niciodata puterea sa schimbi ceva in viata ta.

Cand vrei mai mult atunci obtii mai mult, cand spui ca tu niciodata nu vei putea sa faci un anumit lucru atunci ti-ai pus o limita peste care nu vei trece.

Multi oameni cred ca este inutil sa iti faci ganduri si sperante si sa muncesti mult pentru lucruri care nu sunt la indemana. Multi prefera sa stea si sa astepte sa li se intample ceva obisnuit, prefera sa stea sa astepte o promovare la munca, daca o vor merita, prefera sa astepte sa apara cineva de care se vor indragosti, prefera sa astepte sa fie niste oameni mediocri poate va veni cineva si ii va schimba. Nu se va intampla nimic atat timp cat nu te straduiesti si atat timp cat nu ai atitudinea potrivita pentru a face lucrurile posibile. Tu esti singura persoana care poate face o imbunatatire, esti singura persoana intr-o lume egoista si plina de interese care poate sa isi creeze propriul destin. Nu va veni niciodata un pachet la usa cu “viata ta frumoasa instant”.

Cu cat este o persoana mai tanara, mintea ii este mai putin afectata de ceea ce se intampla in jurul ei si mai putin influentata de vorbele oamenilor “trecuti prin viata”.

Cu cat te lasi mai absorbit de vorbe batranesti, de obiceiuri religioase, de traditii, de politici de tot felul, de manipularea in masa facuta de mijloacele media si de societate, cu atat vei fi mai absent si in viata ta dar si in viata celor pentru care contezi.

Eu propun o eliberare din stransoarea banalitatii in care se invarte fiecare dintre noi. Propun o schimbare a viziunii de ansamblu. O schimbare in gandire. Ce conteaza ca exista altii mai buni, mai inteligenti, mai frumosi, mai talentati, mai bogati, mai mult decat noi… Ce conteaza ca exista forte superioare care te fac sa-ti schimbi gusturile in ceea ce priveste moda, te fac sa iti placa alte culori de la an la an, te fac sa bei o anumita bautura sau sa folosesti un anumit detergent… Nu putem pur si simplu sa ne resemnam ca suntem oricum codusi si limitati fara voia noastra si fara drept de apel.

Cum vei avea intotdeauna superiori asa vei avea intotdeauna inferiori. Nu poti sa tipi la sef la munca dar poti sa tipi la copil cand ajungi acasa. Nu vreau sa dezvolt aceasta idee pentru ca se poate intelege dintr-un exemplu ce vreau sa spun.

Ideea este ca intotdeauna poti mai mult, intotdeauna este loc pentru mai mult. Nu fi impacat cu jumatati de masura. Gaseste-ti puterea in tine de a fi mult mai mult.

*text missing*