un strop de moarte

caut, caut, dar nu gasesc
ceea ce caut de o viata,
iubire, adevar, interes
si inteles.

caut viata adevarata
la toate adresele lumii
trimit scrisori, dau telefoane
ma duc personal…

stelele stralucesc, eu umblu pe strada
fara nici un cuvant.
nimeni nu-mi spune, nimeni nu-mi da
vreun inteles.

astept in frig,
nu am nimic
decat soarele,
stelele zimtate
si luna de pe cer.

iubirea imi lipseste si viata,
tot…
copacii se leagana lin.
nici muzica n-o mai aud,
am sa mor…
simt asta-n suflet

ochii mi se inchid
odata cu caderea frunzelor
si tot mai usor imi simt corpul,

simt cum ma ridic
tot mai sus
si tot mai lin

am sa mor
pe frigul asta…
un strop de moarte…

(august 1999)

un strop cam trist pentru o varsta la care stiam mult mai putine decat acum. si culmea! nu am fost un copil deprimat, nu am suferit din cauza a ceea ce imi lipsea; mai degraba acum imi place sa-mi plang de mila pentru ceea ce a fost… 11 ani, acu 10! cateodata cred ca eram mai desteapta atunci, nu-mi mai puneam atatea intrebari.